Spectrul comunismului nu a dispărut odată cu dezintegrarea Partidului Comunist din Europa de Est

În fața dvs. se afla traducerea în limba română a unei lucrări apărute în limba chineză, intitulată “Cum conduce spectrul comunismului lumea”, scrisă de echipa editorială a celor “Nouă comentarii despre Partidul Comunist”.

*****

*****

Cuprins

Introducere

1. În Est: o revoltă violentă împotriva lui Dumnezeu
a. Cum a distrus Uniunea Sovietică religiile ortodoxe prin violenţă
b. Distrugerea culturii şi a religiei de către Partidul Comunist Chinez

2. În Occident: infiltrarea şi slăbirea bisericii
a. Infiltrarea în religie
b. Restricţionarea religiei

3. Teologia pervertită a comunismului

4. Haosul religios

Referinţe

*****

 

Introducere

Popoarele lumii au propriile lor mituri şi legende antice care vorbesc despre crearea omului de către divinitățile lor, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Aceste credințe tradiționale sunt bazele moralei şi culturii acelor oameni și lasă o cale de întoarcere în Cer pentru persoanele religioase. În Orient şi în Occident, există documente istorice şi legende despre cum Nüwa şi Iehova şi-au creat propriile popoare.

Dumnezeu îl sfătuieşte pe om să urmeze poruncile divine sau va înfrunta pedeapsa divină. În perioadele de decădere morală răspândite pe scară largă, divinitatea distruge omul pentru a păstra puritatea universului. Multe rase din lume au legende despre mari inundaţii care au distrus civilizaţiile. Se spune că legendara Atlantida s-a scufundat în mare peste noapte.

Pentru a menţine moralitatea fiinţelor umane, există momente când fiinţele iluminate sau profeţii se nasc în lumea umană pentru a rectifica inimile oamenilor şi pentru a conduce aceste civilizaţii spre dezvoltare şi maturizare. Astfel de înțelepți îi includ pe Moise şi Iisus în Orientul Apropiat, Lao-Tse în China, Sakyamuni în India şi Socrate în Grecia antică.

Istoria şi cultura umană îi ajută pe oameni să înţeleagă ce sunt Buddha, Dao şi Zeii, ce înseamnă să creadă în Dumnezeu, şi cum să practice cultivarea. Învăţăturile diferitelor şcoli de practică arată ce este drept şi ce este rău, cum se poate distinge adevărul de fals şi binele de rău. Ele îi învaţă pe oameni să aştepte întoarcerea Creatorului pe Pământ, înainte de sfârşitul lumii, pentru a fi mântuiţi şi a se întoarce în Rai. Odată ce oamenii îşi taie legătura cu ființa divină care i-a creat, moralitatea lor se va deteriora rapid. Corupția morală duce la distrugerea culturii și a civilizației și, în cele din urmă, a omenirii însăși.

În Orient, în special în tărâmul antic al Chinei, credinţele sunt înrădăcinate în inimile oamenilor prin cultura tradiţională care a fost transmisă de-a lungul veacurilor. Prin urmare, este greu să-i induci în eroare pe chinezi, cu minciuni simple, ca să accepte ateismul. Pentru a dezrădăcina cei cinci mii de ani de credinţe şi cultură, spectrul malefic al comunismului a folosit violenţe pe scară largă, măcelărind elitele care au moştenit cultura tradiţională. Apoi, comuniștii s-au folosit de minciuni pentru a înșela tinerii, generaţie după generaţie.

În Occident şi în alte părţi ale lumii, religiile şi credinţele reprezintă principalele forme de menţinere a contactului dintre om şi Divin şi reprezintă, de asemenea, pietre de temelie pentru menţinerea standardelor morale. Deşi spectrul comunismului nu a reuşit să instituie tirania comunistă în aceste ţări, şi-a atins scopul de distrugere a religiilor drepte şi de corupere a fiinţelor umane prin înşelăciune, deviere şi infiltrare.

1. În Est: o revoltă violentă împotriva lui Dumnezeu

a. Cum a distrus Uniunea Sovietică religiile ortodoxe prin violenţă

Manifestul comunist cere distrugerea familiei, a bisericii şi a statului-naţiune. Eliminarea şi subminarea religiilor este unul dintre obiectivele importante ale Partidului Comunist.

Prin metamorfozarea unui credincios evlavios într-un adept al lui Satana, Marx ştia, în mod sigur, despre existenţa divinității şi a diavolului. De asemenea, el ştia clar că învăţăturile demonice în stare originală erau greu de acceptat de oameni – în special de cei religioşi. Prin urmare, el a susţinut ateismul de la început, declarând că “religia este opiul poporului”, iar “comunismul începe de la bun început cu ateismul”şi aşa mai departe. ^[1]Karl Marx citat de Dimitry Pospielovsky, “Istoria ateismului marxist-leninist și Politicile Sovietului antireligios: istoria ateismului sovietic în teorie și practică și … Continue reading 

Atâta timp cât oamenii nu mai cred în divinitate, diavolul poate corupe şi ocupa sufletul, şi, în cele din urmă îi poate trage pe oameni către iad. De aceea, imnul comunist, “Internaționala” spune că nu a existat niciodată niciun salvator al lumii – nici Dumnezeu, nici regi – de care să depindem. Marx a defăimat religiile şi divinitatea în teoriile sale în timp ce Lenin a reuşit să folosească mașinăria statului pentru a ataca religia, după ce a preluat puterea în 1917. Lenin a recurs la violenţă precum şi la amenințări și intimidări ilegale pentru oprimarea religiilor ortodoxe şi credinţelor drepte pentru a-i forţa pe oameni să se îndepărteze de divinitate.

În 1919, Lenin a introdus un nou program de partid care a inclus eliminarea religiei pe scara largă. Apoi, în 1922, Lenin a adoptat o rezoluţie secretă care stipulează că toate bunurile de valoare, incluzând pietrele prețioase trebuie eliminate din biserici și din instituţii religioase “cu o fermitate nemiloasă, fără niciun dubiu, şi în cel mai scurt timp”. El a declarat că, “cu cât este mai mare numărul reprezentanţilor clerului şi burgheziei reacţionare pe care reuşim să-i împuşcăm cu această ocazie, cu atât mai bine, pentru că această “audienţă” trebuie, acum, să primească o lecţie astfel încât să nu îndrăznească să se gândească la nicio rezistenţă timp de câteva decenii”. ^[2]Biblioteca Congresului SUA, „Traducerea scrisorii de la Lenin”, Revelații din Arhivele Ruse, accesate la 17 aprilie 2020, https://www.loc.gov/exhibits/archives/trans-ae2bkhun.html 

În anii care au urmat, o mare parte din proprietatea bisericii a fost jefuită, bisericile şi mănăstirile au fost distruse, și un număr mare de membrii ai clerului ortodox și catolic au fost executaţi.

După moartea lui Lenin, Iosif Stalin i-a urmat exemplul şi a dezlănțuit o epurare extrem de crudă, în anii ’30. Stalin a ordonat întregii ţări să pună în aplicare planul cincinal de ateism. El a declarat că, atunci când va fi finalizat planul, ultima biserică va fi închisă, ultimul preot va fi distrus, și că Uniunea Sovietică va deveni un teren fertil pentru ateismul comunist şi nimeni nu va mai găsi vreo urmă de religie pe undeva.

În anii ’30, sute de mii de membrii ai clerului au fost arestați și torturați până la moarte. Până în 1941, în întreaga Uniune Sovietică, mai erau deschise publicului doar 4.225 de biserici ortodoxe, în timp ce înainte ca Uniunea Sovietică să confişte puterea erau peste 46.000; 97% dintre bisericile şi mănăstirile ortodoxe din întreaga Uniune Sovietică au fost distruse, rămânând doar 37.  În această perioadă, elitele culturale şi intelectualii au fost arestați și trimiși în Gulag sau împuşcați.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dorind să profite de resursele financiare și de forța de muncă ale bisericii în lupta împotriva Germaniei naziste, Stalin a părut să facă o pauză în ceea ce priveşte persecuţia bisericilor ortodoxe şi catolice, dând impresia că ar putea reabilita aceste religii. Dar el avea un scop josnic în minte: să exercite un control strict asupra Bisericii Ortodoxe şi Bisericii Catolice restaurate, ca instrument de subminare a credinței religioase punând clerul sub conducerea Partidului Comunist. Religia a devenit astfel un instrument al spectrului comunist pentru a înșela și controla publicul, în special credincioșii a căror credință tradițională era prea puternică pentru a fi distrusă de persecuția fățișă.

În 1961, Alexei al II-lea din fosta Uniune Sovietică a fost ales episcop de Tallinn și Estonia, ridicat la rangul de arhiepiscop în 1964, iar în 1968 a devenit mitropolit. În 1990 a devenit Patriarh al Moscovei, chiar înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice. După ce Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, arhivele KGB – care au fost deschise pentru o scurtă perioadă, au dezvăluit că Alexei al II-lea a lucrat pentru poliţia secretă a Uniunii Sovietice, KGB.

Ulterior, Alexei al II-lea a mărturisit că s-a compromis şi că a acționat în calitate de spion sovietic. El s-a căit în mod deschis într-un interviu acordat în 1991 ziarului Izvestia: “Pentru a apăra un lucru, este necesar să cedezi în altă parte. Au existat alte organizaţii sau alte persoane printre aceia care nu trebuiau să-şi asume responsabilitatea numai pentru ei înşişi, ci pentru soarta a mii de oameni, care în acei ani, în Uniunea Sovietică, nu au fost obligate să acţioneze la fel? Cu toate acestea, în faţa acelor oameni cărora compromisurile, tăcerea, forţa pasivităţii sau expresia de loialitate permisă de liderii bisericii în acei ani le-au provocat durere, în faţa acestor oameni şi nu numai înaintea lui Dumnezeu, cer iertare, înţelegere şi rugăciuni.“ ^[3]Patriarhul Alexei al II-lea, citat în traducerea în engleză a lui Nathaniel Davis, “Lungul drum către Biserică: O istorie contemporană a ortodoxiei ruse”, (Oxford: Westview Press, … Continue reading

Uniunea Sovietică nu a păstrat religia falsă alterată numai pe propriul teritoriu, ci şi-a extins sistematic influenţa malignă asupra lumii.

b. Distrugerea culturii şi a religiei de către Partidul Comunist Chinez

Distrugerea culturii tradiţionale chineze

China are cea mai străveche civilizaţie care a supraviețuit trecerii timpului, având înregistrări istorice continue de 5.000 de ani. China a fost numită “Imperiul Ceresc”, cultura sa tradițională splendidă şi magnifică câştigând respectul multor naţiuni. Cultura sa a influenţat profund întreaga regiune din Asia de Est şi a dus la formarea unei sfere de civilizaţie chinezească. Deschiderea Drumului Mătăsii şi răspândirea celor patru mari invenţii (hârtia, busola, praful de puşcă şi tipărirea) în Occident au promovat civilizaţia globală şi au influenţat dezvoltarea Europei.

Deși credința chineză nu este caracterizată de o religie unică predominantă, așa cum se întâmplă adesea în alte țări, poporul chinez are o credință fermă în zei și Buddha, iar credințele religioase sunt fundamentul culturii tradiționale chineze. Confucianismul, budismul, taoismul și chiar religiile occidentale au coexistat pașnic în China de mii de ani.

Comunismul a căutat să distrugă această cultură străveche, dar nu a putut atinge niciodată acest obiectiv doar prin prin simpla înșelare a poporului chinez. Prin urmare, PCC a folosit tot felul de tactici malefice în timpul zecilor de ani de campanii politice persistente, începând cu uciderea în masă. PCC a subminat esenţa religiei, a persecutat intelectualii şi a distrus cultura tradiţională chineză, inclusiv templele, relicvele culturale, picturile antice și artefactele antice.

De-a lungul istoriei conducerii comuniste din China, campaniile politice, persecuțiile și uciderile în masă au oferit Partidului o înțelegere inegalabilă a modului de folosire a propagandei, terorii, intereselor economice și a altor tactici pentru a supune oamenii. În procesul distrugerii culturii tradiționale, PCC şi-a întemeiat o cultură răuvoitoare a Partidului Comunist care a otrăvit generații de chinezi.

Cufundați în caracteristicile malefice ale PCC – înșelăciunea, caracterul vătămător, lupta – milioane de chinezi și-au pierdut în totalitate înțelegerea valorilor universale construite de-a lungul mileniilor de civilizație. Acesta a fost aranjamentul odios al spectrului comunist, pregătit pentru confruntarea finală din lumea noastră între forțele dreptății și ale răului.

Proprietarii şi mica nobilime din zonele rurale, comercianţii şi oamenii de ştiinţă din zonele urbane, au fost elitele culturii tradiţionale ale Chinei. În primele etape ale confiscării puterii de către PCC în 1949, Partidul a folosit o serie de campanii, pentru a masacra proprietarii şi mica nobilime din zonele rurale şi capitaliştii din oraşe, jefuind avuţia socială în timp ce producea teroare. În acelaşi timp, Partidul a “reformat ideologic” cărturarii şi i-a îndoctrinat cu materialismul, ateismul şi teoria evoluţiei, pentru a spăla creierul noilor generații de studenți  în mod sistematic, insuflându-le ura faţă de cultura tradiţională.

Prin mişcarea anti-dreapta din anii ’50, toţi intelectualii nesupuși au fost exilaţi şi condamnaţi la reeducare prin muncă forţată, aruncându-i pe treapta cea mai de jos a societăţii. Partidul a făcut din cei ale căror puncte de vedere fuseseră odată respectate şi călăuziseră societatea, subiectul batjocurii şi ridicolului. În urma eradicării elitelor tradiţionale, procesul de moştenire şi transmitere a culturii tradiţionale chineze, care dura de generaţii, a fost încheiat. Tinerii de mai târziu nu mai erau încurajaţi, socializaţi şi cultivaţi în această cultură prin intermediul familiei, şcolii, societăţii şi satului – devenind, astfel, o generaţie fără o cultură tradiţională.

După campania „Împotriva Dreptei”, aproape că nu au mai existat voci independente, însă PCC nu era încă satisfăcut. La urma urmei, persoanele în vârstă păstraseră încă amintirea culturii tradiţionale, iar elementele de cultură tradiţională, inclusiv artefactele şi clădirile vechi, erau peste tot. Mai mult, valorile tradiţionale au continuat să fie transmise prin artă. În 1966, PCC a iniţiat o campanie care a vizat distrugerea culturii tradiţionale la scara mai largă: Revoluţia Culturală. Folosind studenţii spălaţi pe creier după înfiinţarea Republicii Populare Chineze, ei au provocat agitaţia şi rebeliunea adolescenţilor şi au folosit campania de „înlăturare a celor Patru Lucruri Vechi” (ideile vechi, cultura veche, obiceiurile vechi, tradiţiile strămoşeşti) pentru a instaura haosul.

Focul infernului campaniei a mistuit pământul Chinei. Mănăstiri, temple, statui şi picturi budiste, artefacte şi sălaşuri culturale au fost distruse până la temelie, nemaiexistând speranța restaurării. Înainte de Revoluţia Culturală, fiecare citadelă şi oraş din China avea artefacte antice. La doar 30 de centimetri sub pământ, se puteau găsi artefacte din istoria recentă şi, mai adânc, la jumătate de metru, un metru sau 6 metri, artefactele rămase din dinastiile precedente erau nenumărate. Campania de distrugere nu numai că a ruinat locurile de practică religioasă, de rugăciune şi cultivare – locuri antice care reprezentau armonia dintre om şi Cer – dar a dus şi la eradicarea credinţelor fundamentale drepte din inima omului, precum credinţa în armonia dintre oameni şi cosmos.

Mai mult, pentru a întrerupe legătura poporului chinez cu strămoşii şi divinitățile lor, PCC a recurs la hulirea strămoşilor poporului chinez, defăimarea şi pângărirea culturii tradiţionale. Ţările din întreaga lume îşi preţuiesc, de obicei, strămoşii şi regii din trecut precum şi tradiţiile. Cu toate acestea, în ochii PCC, împărații, generalii, oamenii de ştiinţă şi oamenii înzestraţi din China antică nu valorau nimic. O astfel de insultă faţă de strămoşii proprii este într-adevăr rară în istorie. Condus de PCC, poporul chinez a ajuns să se opună divinității, să-şi repudieze strămoşii şi să-şi distrugă propria cultură, angajându-se pe un drum periculos.

Persecuţia religiilor

După ce PCC a obţinut puterea prin violenţă, în 1949, a pășit pe urmele Uniunii Sovietice eradicând religiile. Pe de o parte, PCC a promovat ateismul şi a lansat atacuri ideologice împotriva credinţelor religioase. Pe de altă parte, prin succesiuni de mişcări politice, a suprimat și a ucis practicanţii religioşi. Persecuţia celor ce aveau o credinţă dreaptă, a devenit din ce în ce mai severă până a atins apogeul, odată cu începerea persecuţiei sângeroase împotriva Falun Gong, în 1999.

Imediat după ce a pus mâna pe putere în 1949, PCC a interzis adunările religioase și a ars numeroase copii ale Bibliei şi ale scripturilor altor religii. De asemenea, a cerut creştinilor, catolicilor, taoiştilor şi budiștilor să se înregistreze la guvern şi să se căiască pentru “greşelile” lor. Cei care refuzau să se conformeze erau pedepsiți sever. În 1951, PCC a declarat, în mod explicit, că cei care continuă să participe la întruniri religioase vor fi executaţi sau întemniţaţi pe viaţă. Numeroşi călugări budişti au fost goniţi din temple sau au fost forţaţi să trăiască şi să lucreze în locuri seculare. Preoții catolicii şi creștini au fost închişi şi torturaţi. Credincioşii au fost executaţi sau trimişi spre reformare prin muncă forţată. Potrivit unor statistici incomplete, în primii ani de la venirea la putere a PCC, aproape trei milioane de adepţi religioşi şi membri ai organizaţiilor religioase au fost arestaţi sau executaţi.

Ca şi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), PCC a instituit agenţii de reglementare pentru fiecare grup religios, precum Asociaţia Taoistă Chineză, Asociaţia Budistă Chineză şi altele asemenea. Pentru controlarea catolicilor, PCC a înfiinţat Asociaţia Catolică Patriotică Chineză. Toate asociaţiile religioase au fost făcute să urmeze voinţa partidului, ceea ce a “reformat gândirea” membrilor lor. În acelaşi timp, PCC a folosit aceste asociaţii pentru a înfăptui lucruri ce nu puteau fi făcute direct de spectrul malefic: semănarea discordiei şi coruperea religiilor drepte, din interior.

În mod similar, după trimiterea armatelor şi ocuparea Tibetului în 1950, PCC a început o persecuţie severă a budismului tibetan. Al 14-lea Dalai Lama a plecat din Tibet, în 1959, pentru a trăi în exil în India, ceea ce a fost considerat de PCC ca rebeliune. În mai 1962, al 10-lea Panchen Lama a trimis Consiliului de Stat al PCC o petiție în care descria sabotarea de către Partid a culturii tibetane și tradiţiilor budiste, dusă la îndeplinire de armata chineză:

“În ceea ce priveşte distrugerea statuilor budiste, scripturilor budiste şi stupelor budiste, practic vorbind, în afară de un număr foarte mic de mănăstiri, inclusiv cele patru mari mănăstiri protejate, în celelalte mănăstiri din Tibet şi în sate, oraşele mici şi oraşele din zone largi rurale şi ciobăneşti, unele dintre cadrele noastre Han au elaborat un plan, cadrele noastre tibetane s-au mobilizat, iar unii dintre activiştii care nu au înţeles motivele au jucat rolul executanţilor planului.

Au uzurpat numele maselor, au purtat chipul maselor şi au stârnit o mare furtună pentru a distruge statuile lui Buddha, scripturile Buddhiste şi stupele, le-au aruncat în apă, le-au aruncat pe pământ, le-au distrus şi le-au topit. Cu nesăbuință, ei au condus o distrugere sălbatică şi grăbită a mănăstirilor, a lăcașurilor budiste, a zidurilor “mani” şi a stupelor şi au furat numeroase ornamente ale statuilor Buddha şi lucruri preţioase de pe stupele budiste.

Deoarece agențiile de achiziţie guvernamentale nu au fost atente în a face distincţie la achiziţionarea metalelor neferoase, au cumpărat multe statui ale Buddha, stupe şi vase din metale neferoase, și au dat dovadă de o atitudine de încurajare a distrugerii acestor lucruri. Ca urmare, unele sate şi mănăstiri păreau ca şi cum nu ar fi fost rezultatul acţiunilor deliberate ale omului, ci mai degrabă arătau ca şi cum ar fi fost distruse accidental de bombardament, arătând ca după război, fiind de-a dreptul insuportabil să te uiţi la ele.

În plus, au insultat fără scrupule religia, folosind Tripitaka ca material pentru îngrăşăminte, în special prin folosirea imaginilor de Buddha şi a sutrelor budiste pentru a face pantofi. Acest lucru a fost complet irațional. Pentru că au făcut multe lucruri pe care chiar nebunii cu greu le-ar fi putut face, oamenii din toate straturile sociale au fost complet şocaţi, au fost extrem de confuzi, descurajaţi şi dezamăgiţi. Ei s-au jelit, cu lacrimile curgându-le pe faţă: “Zona noastră a fost transformată într-o zonă întunecată” precum şi alte tânguieli pline de suferinţă.” ^[4]Choekyi Gyaltsen, al zecelea Panchen Lama, citat în Administrația Centrală Tibetană: Departamentul de Informații și Relații Internaționale, Din Inima Panchen Lama (Dharamsala, India: … Continue reading

După ce Revoluţia Culturală a început în 1966, mulţi Lama au fost forţaţi să devină laici, iar numeroase scripturi inestimabile au fost arse. Până în 1976, din cele 2.700 de mănăstiri originale din Tibet, au rămas doar 8. Templul Jokhang, construit cu mai bine de 1.300 de ani în urmă, înainte de dinastia Tang şi cel mai important templu din Tibet, a fost jefuit. ^[5]Tsering Woeser, Memoria interzisă: Tibetul în timpul revoluției culturale, Susan T. Chen, trad., Robert Barnett, ed. (Lincoln, NE: Potomac Books, aprilie 2020)

În China, calea de cultivare taoistă are o istorie antică. Cu peste 2.500 de ani în urmă, Lao Tse a lăsat în urmă Dao De Jing, alcătuită din 5.000 de caractere. Este esenţa cultivării taoiste. Răspândirea lui Dao De Jing nu s-a limitat la ţările estice, multe ţări occidentale traducând-o în limbile lor materne. Cu toate acestea, în timpul Revoluţiei Culturale, Lao Tse a fost criticat drept ipocrit, iar Dao De Jing a fost considerată “superstiţie feudală”.

Convingerile principale ale confucianismului au fost bunăvoinţa, dreptatea, tendinţa morală de a face bine, conduită corespunzătoare, înţelepciune şi încredere. Confucius a stabilit standardele morale pentru generaţii. În timpul Revoluţiei Culturale, rebelii de la Beijing au condus Garda Roşie la Qufu, oraşul natal al lui Confucius, unde au sabotat şi au ars cărţi antice şi au distrus mii de pietre de mormânt istorice, inclusiv pe cea a lui Confucius. În 1974, PCC a început o altă mişcare pentru “Criticarea lui Lin Biao, Criticarea lui Confucius”. PCC a considerat ca lipsită de valoare gândirea tradiţională a confucianismului despre modul în care ar trebui să trăiască oamenii şi standardele morale pe care să le susţină.

Chiar și mai brutală şi mai tragică a fost persecuţia lansată, în iulie 1999, de către liderul partidului de atunci, Jiang Zemin, împotriva Falun Gong (cunoscut şi sub numele de Falun Dafa) şi a practicanților ei, care practică adevărul, compasiunea şi toleranţa.

Ascensiunea politică a lui Jiang a început ca urmare a masacrului din Piața Tiananmen, de la 4 iunie 1989. După moartea liderului suprem Deng Xiaoping, în 1997, Jiang și-a asumat toată puterea, marginalizând alți înalți oficiali ai Partidului și instituind un sistem încrâncenat de dominare. În 1999, folosind forțele de securitate bine dezvoltate și mașinile de propagandă ale Republicii Populare Chineze, Jiang a lansat persecuția împotriva Falun Gong și a celor aproximativ o sută de milioane de adepți ai acesteia. Această campanie națională de teroare de stat — cea mai mare de la Revoluția Culturală — a sporit autoritatea politică a lui Jiang și i-a permis să-și plaseze aliații în poziții de putere și profit. Politicile brutale ale lui Jiang împotriva Falun Gong și corupția pe care a încurajat-o au pus bazele învierii moderne a totalitarismului PCC și au condus China într-o cădere liberă morală fără precedent.

În plus, până în ziua de azi, Partidul a comis o crimă ce n-a mai existat niciodată pe planetă — recoltarea organelor de la practicanţii Falun Gong în viaţă. 

În doar câteva decenii, PCC a distrus complet mii de ani de cultură tradiţională a Chinei, valorile morale şi credinţele în cultivarea sinelui. Drept urmare, oamenii nu mai cred în divinitate, şi-au întors faţa de la Divin, şi se afundă într-un gol spiritual pe măsură ce corupția morală se răspândește.

2. În Occident: infiltrarea şi slăbirea bisericii

Comunismul a făcut aranjamente sistematice pentru atacarea credincioşilor religioşi în ţările noncomuniste. Prin intermediul PCUS şi PCC, a folosit bani şi spioni pentru a se infiltra în instituţiile religioase din alte ţări, sub pretextul “schimbului religios”, pentru a distruge credinţele drepte sau pentru a le ataca direct şi a introduce ideologii socialiste şi comuniste în religie. Aceasta a făcut ca credincioşii să continue să venereze şi să practice în religii care au fost preschimbate de ideologia comunistă.

a. Infiltrarea în religie

În Statele Unite, marxiștii s-au infiltrat în bisericile creștine și au intrat în seminarii, dând o educație strâmbă generațiilor de preoți și de pastori, care mai apoi au continuat să influențeze religia pe scară largă în întreaga țară.

În textul unei audieri în Comisia pentru Cercetarea Activităților Antiamericane a Congresului Statelor Unite din iulie 1953, membrul de rang înalt al Partidului Comunist, Manning Johnson, a spus:

“Odată ce tactica infiltrării în organizaţiile religioase a fost stabilită de Kremlin, mecanismul actual al implementării “liniei noi” a fost doar o chestiune de a urma experienţele generale ale mişcării bisericeşti din Rusia, unde comuniştii au descoperit că distrugerea religiei ar putea progresa mult mai repede prin infiltrarea în biserică a agenţilor comunişti care operează în cadrul bisericii în sine. […]

În general, ideea a fost aceea de a abate orientarea gândirii teologice de la spiritual la material şi politic – prin politic, desigur, se înţelege politica bazată pe doctrina comunistă a cuceririi puterii. În loc de a se pune accentul pe domeniul spiritual și pe chestiunile sufletului, noul accent era pus pe acele chestiuni care au dus în principal la „cerințele imediate” ale programului comunist. Aceste cerinţe sociale, desigur, erau de aşa natură încât lupta pentru dobândirea lor conducea la slăbirea societăţii noastre actuale şi la pregătirea ei pentru cucerirea finală de către forţele comuniste”. ^[6]Congresul SUA, Camera Reprezentanților, Comisia pentru Activități Americane. Investigarea activităților comuniste în zona orașului New York. Cong. 83., Prima sesiune, 8 iulie 1953 … Continue reading

Istoricul bulgar Momchil Metodiev, după cercetări ample în arhivele Partidului Comunist Bulgar din epoca Războiului Rece, a expus faptul că reţeaua de informaţii comuniste est-europene a colaborat strâns cu comitetele religioase ale partidului pentru a influenţa şi a se infiltra în organizaţiile religioase internaţionale. ^[7]Momchil Metodiev, “Între credință și compromis: Biserica Ortodoxă Bulgară și statul comunist” (1944-1989) (Sofia: Institutul pentru Studierea Istoriei Recente / Ciela, 2010).

La scară globală, o organizaţie în care comunismul s-a infiltrat în mod semnificativ în Europa de Est a fost Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Înfiinţat în 1948, Consiliul este o organizaţie creştină inter-bisericească. Membrii săi includ bisericile diferitelor forme principale ale creştinismului, reprezentând aproximativ 590 de milioane de oameni din 150 de ţări. Astfel, CMB este o forţă majoră în cercurile religioase mondiale. De asemenea, a fost prima organizaţie religioasă internaţională care a acceptat ca membri ţările comuniste în timpul Războiului Rece şi care a acceptat sprijinul financiar venit din partea ţărilor comuniste.

Pe baza unui dosar KGB publicat în 1969, istoricul şi profesorul universitar de la Cambridge, Christopher Andrew, scrie că în timpul Războiului Rece cinci reprezentanţi importanţi ai Comitetului Central al CMB erau agenți KGB, exercitând o influenţă ascunsă asupra politicilor şi operaţiunilor CMB. Un dosar KGB făcut public în 1989 arată că aceşti agenți controlaţi de KGB s-au asigurat că comitetul emitea comunicări publice care se aliniau obiectivelor socialiste. ^[8]Christopher Andrew, “KGB de la Brejnev la lovitura de stat“, în Wesley K. Wark (ed.), Spionaj: trecut, prezent, viitor? (Londra: Routledge, 1994)

În 1975 episcopul ortodox rus, Nikodim, (numele de naștere: Boris Georgievich Rotov), mitropolit al Leningradului, a fost ales ca unul dintre cei șase preşedinți ai CMB.  În calitate de agent KGB veteran, Nikodim, a deținut funcția pentru trei ani, până la moartea sa în 1978. ^[9]Momchil Metodiev, “Între credință”

O altă reuşită a fost alegerea spionului comunist bulgar Todor Sabev, ca secretar general adjunct al CMB în 1979. El a ocupat funcția până în 1993.

Înţelegând modul în care comuniştii din Europa de Est au infiltrat şi au manipulat bisericile, nu este greu de înţeles de ce CMB nu a luat în considerare opoziţia membrilor săi şi a insistat să finanţeze Frontul Patriotic al Uniunii Naționale Africane (ZANU-PF) din Zimbabwe în ianuarie 1980. ZANU-PF a fost un grup notoriu de gherilă comunistă, despre care se ştia că ucide misionari şi doboară zboruri comerciale.

În CMB s-a infiltrat și PCC, prin intermediul Consiliului Chinez Creştin. Consiliul este singurul reprezentant oficial al Chinei comuniste în CMB, iar datorită influenţelor monetare şi a altor influenţe, CMB s-a aliniat mulţi ani intereselor PCC.

Secretarul general al CMB a vizitat oficial China la începutul anului 2018 şi s-a întâlnit cu mai multe organizaţii creştine controlate de partid, inclusiv cu Consiliul Creştin Chinez, cu Comitetul Naţional pentru Mişcarea Patriotică Tripartită a Bisericilor Protestante din China şi cu Administraţia de Stat pentru Afaceri Religioase. În China, numărul membrilor grupurilor creştine neoficiale (bisericile clandestine) este cu mult mai mare decât numărul membrilor celor oficiale, însă, delegaţii CMB nu au organizat întâlniri cu niciun grup creştin neoficial pentru a evita fricţiunile cu Beijingul.

b. Restricţionarea religiei

Infiltrarea spectrului comunist în Occident este omniprezentă, iar religia a fost lovită de ideologiile şi comportamentele care îl defăimează pe Dumnezeu. Idei precum “separarea bisericii şi a statului” şi “corectitudinea politică” provenite din comunism au fost utilizate pentru marginalizarea şi sabotarea religiilor ortodoxe drepte.

Statele Unite au fost construite ca o singură naţiune sub Dumnezeu. Toţi preşedinţii S.U.A., atunci când au depus jurământul, au pus mâna pe Biblie şi l-au rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze America. În zilele noastre, atunci când oamenii religioşi critică comportamentele, ideile şi politicile care se îndepărtează de Divinitate sau vorbesc împotriva avortului sau homosexualităţii, comuniştii din Statele Unite sau Stânga militantă, trec la ofensivă. Ei folosesc “separarea bisericii şi a statului” pentru a spune că religia nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu politica şi astfel caută să restrângă voinţa divină și standardele morale tradiționale stabilite pentru omenire.

De mii de ani, divinitatea s-a arătat celor care au credinţă. Cei care practicau o credință dreaptă reprezentau în trecut majoritatea societăţii şi au avut o influenţă extraordinară asupra moralităţii sociale. Astăzi, oamenii pot vorbi doar despre voinţa lui Dumnezeu, în cadrul bisericii. În afara bisericii, ei nu pot critica și nici nu pot rezista încercărilor de subminare a criteriilor religioase. Religia aproape şi-a pierdut funcţia de a menţine moralitatea societăţii şi, ca urmare, moralitatea în Statele Unite s-a prăbuşit precum o alunecare de teren.

În ultimii ani, corectitudinea politică a fost promovată pe noi culmi, până în punctul în care oamenii ezită să spună „Crăciun fericit” într-o ţară întemeiată pe creştinism, pentru că unii susţin că este incorect din punct de vedere politic şi răneşte sentimentele celor care nu sunt creştini. În mod similar, atunci când oamenii vorbesc în mod deschis despre credinţa lor în Dumnezeu sau se roagă la Dumnezeu, unii susţin că acest lucru este discriminatoriu faţă de cei care au alte credinţe, incluzându-i pe cei necredincioşi. Adevărul este că tuturor oamenilor ar trebui să le fie permis să-şi exprime convingerile, inclusiv respectul faţă de divinitățile lor, pe calea aleasă, şi asta nu are legătură cu discriminarea.

În şcolile de acum, nu sunt permise cursuri care implică convingeri drepte şi valori tradiţionale. Profesorii nu trebuie să vorbească despre Creaţie, din cauza faptului că ştiinţa încă nu a dovedit existenţa lui Dumnezeu. Dar ştiinţa nu a dovedit nici ateismul şi evoluţia – dar aceste teorii sunt predate ca adevăr în şcoli. 

Infiltrările spectrului comunist în societate și restrângerea şi manipularea religiei, culturii, educaţiei, artelor şi legii de către el reprezintă o problemă sistemică, extrem de complexă.

3. Teologia pervertită a comunismului

În secolul trecut, diferite teologii distorsionate au câştigat teren, pe măsură ce gândirea comunistă s-a infiltrat în cercurile religioase, subminând clerul şi corupând subtil religiile ortodoxe. Clerul a interpretat fără ruşine scripturile în funcţie de capricii, distorsionând învăţăturile drepte lăsate de fiinţele iluminate din religiile drepte. Mai ales în anii ’60, “teologia revoluţionară”, “teologia speranţei”, “teologia politică” şi alte teorii distorsionate saturate de gândirea marxistă au aruncat în haos lumea religioasă.

Mulţi preoţi din America Latină au fost educaţi în seminarii europene în secolul trecut şi au fost profund influenţaţi de noile teorii teologice care au fost modificate de tendinţele comuniste. “Teologia eliberării” era răspândită în America Latină în secolul al XX-lea, între anii 1960-1980. Principalul reprezentant a fost preotul peruvian Gustavo Gutierrez.

Această teologie introduce lupta de clasă şi gândirea marxistă direct în religie şi interpretează compasiunea lui Dumnezeu pentru omenire în sensul că sărmanii trebuie eliberaţi – credincioşii religioşi ar trebui să participe la lupta de clasă pentru ca săracii să obţină un statut egal. Această şcoală de gândire a folosit instrucţiunile divinității date lui Moise – pentru a conduce evreii afară din Egipt – ca bază teoretică pentru credinţa că creştinismul ar trebui să-i elibereze pe cei săraci.

Teologia eliberării a fost mult apreciată de Fidel Castro, liderul Partidului Comunist din Cuba. Deşi biserica catolică tradiţională a rezistat proliferării acestor aşa-numite teologii emergente, noul papă, numit în 2013, l-a invitat pe reprezentantul “teologiei eliberării”, Gutierrez, să participe la o conferinţă de presă la Vatican pe 12 mai 2015, ca oaspete principal, arătând astfel acceptarea ei tacită de către Biserica Catolică contemporană şi susţinerea teologiei eliberării.

În diferite zone din lume au apărut numeroase teologii emergente, asemănătoare “teologiei eliberării”, precum “teologia eliberării negre”, “teologia femeilor”, “teologia liberală” şi chiar “teologia morţii lui Dumnezeu”. Aceste teologii au perturbat foarte mult credinţele catolice, creştine şi alte religii drepte din întreaga lume.

În anii ’70, în Statele Unite, Jim Jones, liderul infamului templu “Discipolii lui Hristos” (“Templul Popoarelor” pe scurt), care s-a autoproclamat reîncarnarea lui Lenin, a instituit învăţăturile originale ale marxism–leninismului şi pe cea a lui Mao Zedong ca doctrină a propriului cult. El a susţinut că propovăduieşte în Statele Unite pentru a-şi atinge idealurile comuniste.

După uciderea congresmanului american Leo Ryan, care investiga acuzaţiile împotriva cultului, el ştia că ar fi dificil să scape, aşa că i-a forţat cu cruzime pe adepţii lui să se sinucidă în masă. I-a ucis chiar şi pe cei care nu erau dispuşi să se sinucidă cu el. În cele din urmă, au murit peste 900 de persoane. Acest cult a afectat reputaţia religiei şi a afectat negativ credinţa oamenilor în religiile drepte. Astfel, a avut un impact negativ grav asupra americanilor, în general.

4. Haosul Religios

Cartea „The Naked Communist” publicată în 1958, enumeră 45 de obiective ale comuniștilor în misiunea lor de a distruge Statele Unite. În mod uimitor, majoritatea obiectivelor au fost puse în practică. Punctul nr. 27 din listă spune: “Infiltraţi-vă în biserici şi înlocuiţi religia revelată cu religia “socială“. Discreditați Biblia. …“ ^[10]W. Cleon Skousen, “The Naked Communist” (Salt Lake City: Izzard Ink Publishing, 1958)

Timp de mii de ani, religia a fost o piatră de temelie importantă a lumii occidentale, însă, în ultimele generații, spectrul comunist a deformat această instituție sacră făcând-o de nerecunoscut. Cele trei religii drepte în special – creştinismul, catolicismul şi iudaismul (denumite religii revelate  – ca fiind bazate pe revelaţia divină) – au fost modificate şi controlate de către spectrul comunist şi și-au pierdut funcţiile pe care le aveau în formele lor originale. Noi confesiuni, întemeiate sau modificate demonic cu principii şi concepte comuniste, au devenit implementări mai directe ale ideologiei comuniste. 

În bisericile diferitelor religii din zilele noastre, mulţi episcopi şi preoţi predică teologii deviate, corupând şi complotând cu adepţii lor într-o serie de scandaluri non-stop. Mulţi credincioşi merg la biserică din obișnuință sau chiar ca o formă de divertisment sau de viaţă socială, mai degrabă decât din angajamentul autentic de a-și cultiva caracterul sau de a se apropia mai mult de Divin.

Religiile au fost corupte din interior. Rezultatul este că oamenii îşi pierd încrederea în religii şi credinţele lor drepte în Divin. Prin urmare, sfârșesc prin a-și abandona propria credință. Dacă omul nu crede în divinitate, Divinul nu îl va proteja şi, în cele din urmă, omenirea va fi distrusă.

Cu doctrina modificată și sacralitatea credinței atacate atât din interior cât și din afară, chiar și clericii se dedau unor practici josnice, erodând în continuare integritatea bisericii.

În 2002, Boston Globe a efectuat o serie de rapoarte despre molestarea sexuală a copiilor de către preoții catolici. Investigaţia reporterilor a arătat că, în ultimele câteva decenii, au existat aproape 250 de preoţi din Boston care au molestat copii şi că biserica, în încercarea de a ascunde această situație, a mutat clerul dintr-o zonă în alta, în loc să informeze poliţia. Preoţii au continuat să-i molesteze pe copiii din zonele în care au fost mutați, generând în acest fel mai multe victime.

Revelații similare s-au răspândit repede în Statele Unite și s-au extins la preoţii din alte ţări în care se aflau catolici, inclusiv Irlanda, Australia şi altele. Alte grupări religioase au început să denunţe public corupţia bisericii catolice.

În cele din urmă, sub presiunea publică, Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea a fost obligat să organizeze o conferinţă la Vatican pentru rezolvarea problemei scandalurilor. După întâlnire el a declarat că structura administrativă a bisericii va fi reformată și că biserica va expulza preoţi care au molestat sexual copii. Până în prezent, Biserica a plătit peste 2 miliarde de dolari ca despăgubiri pentru abuzuri.

Corupția religioasă abundă în alte confesiuni creștine și în alte religii din întreaga lume. În China, religia este controlată de PCC și este predispusă la aceleași infracțiuni constatate în partidul-stat. Călugării și preoții taoiști au transformat religia într-o afacere, și au delapidat cu frenezie bani, profitând de credinţa oamenilor în divinitățile tradiționale chineze. Tarifele pentru ceremoniile religioase şi pentru venerare pot ajunge la zeci de mii de dolari.

Mai multe biserici şi temple au fost construite, arătând tot mai splendid la suprafaţă, în timp ce credinţa dreaptă în divinitate se diminuează. Discipolii care cultivă cu adevărat sunt din ce în ce mai greu de găsit. Multe temple şi biserici au devenit locuri de adunare pentru spiritele şi fantomele malefice.

Cele cinci religii sprijinite de Partid în China au fost transformate în organizații de denaturare a credințelor originale și pentru a servi ideologiei ateiste a Partidului. Budismul din China și-a pierdut caracterul de comunitate pentru cultivarea spirituală. Este plin de călugări-politicieni care laudă PCC-ul pe care îl consideră o divinitate.

Referindu-se la raportul celui de-al XIX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, vicepreşedintele Asociaţiei Budiste Chineze a spus: “Raportul Congresului al XIX-lea este scriptura budistă contemporană şi am copiat-o de mână de trei ori”. El a mai spus:” Partidul Comunist Chinez este astăzi Buddha şi Bodhisattva, iar raportul celui de-al XIX-lea Congres este scriptura contemporană budistă din China şi străluceşte cu razele strălucitoare ale credinţei în Partidul Comunist“. Alți călugări le-au cerut credincioșilor budiști să urmeze exemplul vicepreședintelui și să aplice metoda de copiere manuală a scripturilor pentru a scrie de mână raportul Congresului al XIX-lea cu o inimă devotată, pentru ca ei să poată experimenta iluminarea. ^[11]“Zhongguo Fojiao xiehui fuhuizhang: ‘Shijiu Da Baogao shi dangdai Fojing　Wo yijing shouchao san bian’” 中國佛教協會副會長：十九大報告是當代佛經　我已手抄三遍 … Continue reading

De mai bine de o mie de ani, episcopii din întreaga lume au fost numiţi sau recunoscuţi în mod direct de către Vatican. Cei circa 30 de episcopi recunoscuţi anterior de Vatican în regiunea chineză nu au fost acceptați de PCC. De asemenea, Vaticanul şi catolicii loiali lui din China (în special credincioşii din bisericile clandestine) nu au recunoscut episcopii numiţi de Partidul Comunist. Cu toate acestea, după o lungă perioadă de constrângere și incitare de către PCC, în 2018, Papa a recunoscut șapte episcopi numiți de PCC, care fuseseră anterior excomunicați de Vatican. Criticii au spus că decizia de a împărtăși autoritatea bisericii cu un regim totalitar ar stabili un precedent periculos care ar putea afecta restul lumii. Biserica este o comunitate de credinţă al cărei scop este de a permite credincioșilor să-şi înalţe moralitatea, să ajungă mai aproape de Dumnezeu şi, în cele din urmă, să se întoarcă în Ceruri. Când se fac negocieri în lumea umană cu un spectru malefic revoltat împotriva lui Dumnezeu, unde PCC are dreptul să aranjeze şi să numească episcopi şi astfel să se ocupe de problemele legate de credinţa a zeci de milioane de catolici în China, cum s-ar uita Dumnezeu la această chestiune? Care va fi viitorul pentru zecile de milioane de catolici din China?

În China, spectrul comunismului a creat o abominație politică care a distrus cultura tradițională și a zdrobit credința prin crime în masă și teroare. Persecuțiile ateiste ale PCC și distrugerea tradiției urmăresc să taie cu forța legătura dintre om și Divin și au condus China la prăbușirea morală.

În Occident şi în alte părţi ale lumii, înşelăciunea şi infiltrarea au dus la corupția si demonizarea religiilor drepte, derutând şi înşelând oamenii şi pentru a-i face să renunţe la credinţele ortodoxe. În rebeliunea sa împotriva Divinului, spectrul comunismului acționează ca diavolul care conduce lumea noastră. Dacă umanitatea continuă să își piardă cunoștințele despre Divin și conexiunile cu acesta, omul va cădea mai departe sub controlul spectrului până când nu va mai exista nicio speranță de mântuire.